Relatia antrenor-parinte

Una dintre cele mai mari probleme in sportul de performanta, mai ales la copii, este reprezentata de cooperarea antrenor-parinte pentru binele copilului. Acest lucru se aplica mai ales cu parintii care submineaza autoritatea antrenorului si ii pun la indoiala deciziile in mod constant. Dar nu intotdeauna parintii sunt cei responsabili. Este posibil ca si antrenorul sa nu detina abilitatile necesare de a se putea apropia de parinti si de a le putea explica mai multe lucruri despre sportul de performanta.

Mereu mi-am imaginat relatia copil-parinte-antrenor ca un scaun cu 3 picioare. Daca un scaun are 3 picioare la fel de lungi si bine pozitionate si fiecare isi face treaba lui fara a intra peste treaba celuilalt, pe acest scaun se poate aseza succesul. Daca unul dintre picioare este mai lung si altul mai scurt, sau unul dintre picioare se pozitioneaza prea aproape de celelalte, atunci scaunul nu mai este la fel de stabil. De asemenea, daca cele 3 picioare nu sunt puse in legatura unul cu celalalt, nu se va putea aseza nimeni pe scaun. Tot la fel si cu relatia antrenor-parinte-copil. Daca fiecare este la fel de implicat atunci succesul va aparea. Daca doar 2 din cei 3 factori sunt implicati, atunci succesul nu va aparea de cele mai multe ori. Daca unul dintre cei 3 factori intra prea mult in responsabilitatile celuilalt, atunci, tot la fel, succesul nu va aparea.

Astazi ne vom ocupa de relatia antrenor-parinte.

Mai jos sunt cateva lucruri pe care parintii le pot face pentru a imbunatati aceasta relatie:

1. Cititi cat de mult puteti despre inot, din surse relevante. Insa cititi informatii dedicate parintilor. Planul de cursa, metodele de antrenament sau de lucru pe uscat pica in sarcina antrenorului, nu a dumneavoastra si e important ca lucrurile sa ramana asa. Cand eram la inceputul carierei, parintii veneau si imi spuneau ca au vazut o metoda de antrenament la cineva sau ca metoda mea nu este buna ca nu o mai foloseste nimeni. Antrenorul nu trebuie sa foloseasca metode de antrenament de care au auzit parintii, ci doar metode de antrenament sigure in care el crede. Si inca o recomandare in ceea ce priveste educatia: adaptati informatia contextului actual. Cea mai mare problema a informatiilor din diverse surse este ca sunt scoase din context si de cele mai multe ori ele nu sunt valabile. Una dintre sursele bune de informatii pentru parinti, in special pentru cei care stiu engleza, este reprezentata de site-ul federatiei americane de natatie (usaswimming.org)

2. Este bine sa puneti mereu intrebarea intr-un mod placut, fara a critica. De asemenea si momentul ales pentru intrebare este unul important. Daca intrebarea necesita o explicatie si este pusa in timpul antrenamentului sau in timpul competitiei, atunci cand alti sportivi ai antrenorului concureaza, raspunsul va fi poate unul superficial, pe graba, care nu va lamuri problema ci mai degraba o va inflama. De asemenea, este recomandat ca lucrurile sa nu se discute mereu la cald, ci sa se astepte ceva timp pana se discuta, pentru a putea observa lucrurile din mai multe perspective inainte de a fi discutate. De asemenea, daca antrenorul va da o explicatie de care nu sunteti multumit sau va spune simplu: „nu am o explicatie stiintifica, dar asa simt eu ca e cel mai bine”, asta nu inseamna ca antrenorul nu este bine pregatit. Inseamna ca se bazeaza pe intuitia lui, intuitie care vine din experienta, iar un antrenor cu o intuitie buna va avea mereu un plus in fata celorlalti. Acest lucru se aplica excelent antrenorilor din sporturile de echipa, cand intuitia acestuia face diferenta intr-un meci atunci cand face schimbari sau cand face echipa de start. Si in sporturile individuale, la probele de stafeta, intuitia antrenorului este importanta. Inca de cand m-am apucat de antrenorat am incercat sa fac stafetele strict dupa criteriul celui mai rapid sportiv la probele individuale. Mi-am dat seama ca a fost o greseala pentru ca sunt sportivi care se comporta mai bine la stafeta decat in probele individuale sau sunt sportivi foarte buni care insa isi demoralizeaza coechipierii si ii face sa concureze mai slab decat potentialul lor. De asemenea, inclusiv la inot, in probele de stafeta, antrenorul trebuie sa aiba intreaga responsabilitate a alegerii si are voie sa se bazeze pe intuitie daca acest lucru este necesar. De multe ori este posibil sa nu intelegeti logica antrenorului si sa nu fiti de acord cu ea, insa este foarte important sa ii dati acestuia credit pentru ca aceasta este meseria lui: sa faca ce e cel mai bine pentru echipa, nu sa incerce sa multumeasca cat mai multi parinti.

3. Este recomandat sa incercati sa observati imaginea in ansamblul ei. De multe ori parintii privesc doar pe termen scurt si doar din punctul de vedere al copilului lor. Multi se concentreaza sa obtina rezultate cat mai bune la varste cat mai mici, uitand ca cel mai important este drumul pana la destinatie (in cazul sportului de performanta asta inseamna sa ajungi sa obtii rezultate la nivel de seniori), nu sa te apropii cat mai repede de destinatie si apoi sa nu mai existe suficienta energie pentru a o atinge.

Veti observa cel mai bine acest lucru la competitiile de copii mici. Parintii fac contestatii la concursuri de 5, 6, 7 ani, se cearta cu alti parinti de la alte cluburi, cu oficialii, cu antrenorii, uitand ca rezultatele la varste mici nu reprezinta obiectivul pe termen lung. Din acest motiv sunt cele mai multe neintelegeri pe directia antrenor-parinte. Antrenorii au adesea mult mai multa rabdare cu progresul unui sportiv pentru ca ei au mai multe experienta si tintesc adesea pe termen lung. Este bine sa nu confundati rabdarea antrenorului si neimplicarea lui in conflicte cu oficialii competitiilor cu nepasarea.

Tot in ceea ce priveste imaginea in ansamblul intra si vorba clasica „in viata exista si alte lucruri in afara de sport”. De fapt, sportul nu este doar despre victorie. Sportul nu inseamna sa fii cel mai bun. Majoritatea nu vor deveni cei mai buni. Sportul inseamna sa iti faci noi prieteni, sa faci parte dintr-o echipa, sa stii sa iti setezi obiectivele, sa stii sa lucrezi pentru a-ti realiza obiectivele, sa fii disciplinat, etc. Medaliile nu sunt nici pe departe la fel de importante. Daca stau bine si ma gandesc, cele mai frumoase amintiri legate de inot nu sunt medaliile obtinute iar cele mai multe lucruri folositoare pentru viata nu le-am obtinut ca urmare a podiumurilor nationale.

Inca un lucru important pentru imaginea de ansamblu este echipa. Nu uitati ca pentru antrenor intotdeauna va fi mai important binele echipei fata de binele individual al unui sportiv. Daca binele individual al unui sportiv inseamna raul echipei, atunci antrenorul va prefera in mod constant sa aleaga ce e mai bine pentru echipa.

4. Incercati sa nu va lasati influentati de parintii “atotstiutori”. In fiecare club exista cativa parinti care (cred ca) stiu mai bine decat oricine (inclusiv mai bine decat antrenorul) ce inseamna performanta si cum se face ea. Acestia vor critica in mod constant clubul si antrenorul pentru deciziile luate si mereu vor avea o solutie mai buna, crezand ca cei din club sunt atat de nepasatori incat nu vor sa aplice metoda lor. Opiniile lor sunt adesea bazate doar pe emotii, interesul propriu, cunostinte si experienta limitata. Adesea acestia au pareri egoiste care nu sunt in binele copiilor. In psihologie acest lucru se numeste sindromul Dunning-Kruger si cu totii l-am avut cel putin o data intr-un anumit domeniu. Partea mai rea e ca acesti parinti incearca sa isi atraga si alti parinti langa ei pentru a le impartasi experientele. Daca sunteti un parinte cu experienta in meseria de parinte de sportiv de performanta, incercati sa le spuneti sa isi impartaseasca experienta intr-un mod impartial si parintilor mai noi.

5. Amintiti-va faptul ca antrenorul trebuie sa multumeasca o multime de oameni. El este mereu sub presiune stiind ca trebuie sa ia decizii care vor fi privite negativ fie de o parte dintre parinti fie de o parte dintre sportivi. Incercati sa va puneti in pielea lui si sa il intelegeti si sa il ajutati ori de cate ori are nevoie. Conteaza mult acest lucru. Si involuntar atitudinea antrenorului se va modifica mult fata de dumneavoastra si fata de copil doar prin simplul fapt ca ii zambiti de fiecare data cand il vedeti.

Autor: Antrenor drd. Mircea Purcaru, dupa o idee preluata de la American Swimming Coaches Association